vineri, 29 februarie 2008

Articole nepublicate în presa scrisă

1
Năstase reîncărcat

Comentez oceanul de cuvinte şi imagini numit mass media românească. Mai întîi, un caz interesant de transformare a unui politician în jurnalist de succes.
După eşecul lui Adrian Năstase la prezidenţialele din 2004, am publicat un serial intitulat “Romanul lui Năstase”. Am urmărit felul cum aproape alesul candidat la preşedinţie s-a transformat destul de repede într-un urmărit penal. Mi-am permis să constat că această decădere are un soi de tragism …balzacian. Iată însă că fostul adeversar al lui Traian Băsescu nu s-a prăbuşit psihic şi nici n-a alunecat în anonimat, cum ar fi dorit antipatizanţii săi. Dovedind un real talent jurnalistic, Năstase a început să publice pamflete incisive. Metamorfoza lui a părut la început cumva lamentabilă. Cum adică, un candidat la preşedinţie se transformă în jurnalist? Iată că lucrurile nu le-au dat dreptate respectivilor purişti. Textele lui Năstase s-au dovedit foarte reuşite. Exemplul cel mai recent este un pamflet apărut săptămîna etrecută în Jurnalul Naţional: “Învăţăturile profesorului pentru fiica lui, naţiunea”. Cu greu am putea găsi un text unde Traian Băsescu este ironizat la fel de nemilos. Într-un mod de-a dreptul chirurgical, Năstase loveşte numai în punctele sensibile, “la nerv”. Concluzia articolului este la fel de usturătoare. Preşedintele este creditat cu transformarea prostului gust în politică de stat.
Nu ne mirăm când aflăm că actualul şef al PSD, Mircea Geoană, a început să vadă în Adrian Năstase un adversar destul de periculos. Transformat din politician de cel mai înalt nivel în jurnalist, acesta din urmă ameninţă să revină ce-a fost.
2
Sir Peter şi Novak

Conform unei inspirate formule, „zapping” înseamnă „a răsfoi televizorul”. Adică a trece de la un post la altul, de regulă pentru a scăpa de reclame. Aplicarea acestui procedeu mi-a permis să urmăresc simultan finala turneului de tenis Australian Open (pe Eurosport) şi „Planeta Ustinov” (pe TVR Cultural). Cele două vedete ale emisiunilor respective sunt cum nu se poate mai deosebite. Novak Djocovic, tenismenul câştigător la Melbourne, este un tânăr sportiv de 19 ani. Sir Peter Ustinov este (a fost) un bătrân actor celebru, capabil să aducă zâmbete pe faţa oricui.
Întrucâta uluit, am constatat că mă interesează ambele emisiuni. Tenisul are o forţă de acaparare, ca şi fotbalul. Călătoria bătrânului Ustinov prin India şi întâlnirile lui cu tot felul de oameni interesanţi, nu mai puţin. Atunci? Nu voi aduce vorba despre cultura populară şi cea cultă. Şi nici despre omul postmodern. Nu cred că este cazul. Mă voi mulţumi doar să constat că în vremurile de azi libertatea nu mai este doar o vorbă goală. Omul poate, într-adevăr, să vadă lumea, din fotoliul lui de acasă. Pe vremea răposatului nu putea fi vorba despre aşa ceva.
Mai există totuşi un „amănunt”. Anume că pentru marea majoritate a populaţiei libertate înseamnă posibilitatea de a a privi la televizor şi de a pipăi un ocean de mărfuri în supermarket-uri. Nu mai mult. Călătoriile şi cumpărarea unor mărfuri ce depăşesc strictul necesar sunt pentru alţii. Ce-i drept, favorizaţii timpurilor noi pot fi văzuţi, la rândul lor, la televizor...
3
Mustaţa lui Becali

Unii jurnalişti par a pricepe, într-adevăr, ce se petrece în viaţa noastră politică. Dar alţii… Foarte numeroşi, aceştia din urmă ne lasă impresia că trăiesc disperarea de a nu-şi pierde postul. Şi nu mult mai mult decât atât. Din tabăra lor fac parte cei interesaţi de Gigi Becali. Cine se uită pe Internet observă că respectivul personaj îi obsedează pe jurnalişti, pur şi simplu. Probabil că este insul cel mai mediatizat din România, după Traian Băsescu.
Ultimele năzbâtii ale lui Becali sunt proaspăta sa mustaţă şi faptul că a pierdut vreo 1.176.000 de dolari la un cazinou bucureştean, în două ore. Fascinaţi de aceste întâmplări derizorii, jurnaliştii s-au grăbit să organizeze o dezbatere. Psihologi, analişti financiari, specialişti în fotbal au dezbătut cu mare seriozitate ce s-o fi întâmplat în psihicul patronului de la Steaua. De ce şi-a lăsat mustaţă? Nu cumva este o homosexualitate bine ascunsă în subconştient? Că şi Clark Gable, idolul lui Becali practica aşa ceva, se spune. Ce-o fi? Cumva Gigi este un macho de cea mai bună speţă? Adică un bărbat dur, de felul lui Antonio Banderas?
Cineva a spus că prostia este la ea acasă în ziare. Noi nu ne grăbim cu o asemenea concluzie pesimistă. Spunem mai degrabă că în ziua de azi, fiecare spune ce vrea, are blogul lui, cu alte cuvinte. Ce fac cititorii de ziare, în această situaţie? Se amuză sau, mai mult, practică indiferenţa postmodernistă. Îngăduitori, consumă un zâmbet la vederea celebrei mustăţi, apoi o uită imediat.
4
Falsa lume a reclamelor

Privitorii la televizor cunosc foarte bine falsa lume a reclamelor. Chiar dacă nu le place, trebuie s-o suporte. Oricât “zapping” ar face, oricât ar apăsa pe butoanele telecomenzii, nu pot scăpa de ea. Nu rareori, respectivilor li se întâmplă să fugă de o anumită reclamă şi să dea tot peste ea, ca şi cum posturile de televiziune ar fi făcut o convenţie diabolică să-l persecute cu aceleaşi imagini fade, profund rupte de realitate.
Mai întâi, publicitatea are un efect înviorător. Cum să nu te înveseleşti când vezi o lume populată de oameni tineri şi frumoşi sau de bătrâni perfect întreţinuţi, cu coame albe, decorative şi zâmbete impecabile? Pe ici pe colo, mai apare câte un personaj mai urâţel de felul lui, dar cât de simpatic este, domnule! În lumea clipurilor promoţionale, nimic rău nu se poate întâmpla, în afara unor mici neplăceri repede remediabile. Pe o doamnă frumoasă o supără burtica? Nu este nici-o tragedie. Va face o cură de iaurt, vreme de două săptămâni. Va fi ca nouă. Pe alta o cam supără spatele. No problems! Va purta pe dedesubt un dispozitiv providenţial. Şi foarte ieftin, pe deasupra! Durerile vor dispărea rapid! Pe un domn cam bătrâior, dar arătos în felul lui, îl supără prostata? Perfect remediabil! Va lua un supliment alimentar. Urinările lui se vor rări în mod drastic, iar performanţele sale sexuale se vor îmbunătăţi spectaculos!
Apoi, teledependentul începe să înţeleagă că lumea roză a reclamelor este cu totul falsă şi că în ea nu este vorba decât despre vânzare şi cumpărare. Îi rămâne la dispoziţie, spre norocul lui, indiferenţa. Văzând tot felul de inşi fericiţi în emisiunile publicitare el îşi spune: Ei şi!?
5
Fotbalişti gonflabili

Mass media acordă tot mai multă atenţie sportului şi sportivilor. Mai ales fotbaliştilor. Cine a dat atenţie fenomenului a observat că timpul acordat respectivilor creşte de la o săptămână la alta. Ştirile despre fotbalişti sunt difuzate alături de cele despre evenimentele politice, iar ştiristele sunt tot mai frumoase, semn că domeniul este important, în sensul că aduce mulţi bani.
Cum în presă funcţionează un efect de avalanşă, fotbaliştii îşi îmbogăţesc prestaţiile. Performanţele lor nu mai sunt doar de domeniul jocului. Ei devin treptat nişte jurnalişti dezgheţaţi, cu opinii despre tot felul de lucruri de interes general. Tot mai des, li se cere părerea. Ei nu se mai pronunţă doar despre jocul la ofsaid, pătrunderile pe extreme şi şuturile care zguduie bara transversală. Avide reporteriţe sportive le cer părerea despre lucruri fără legătură cu jocul.
Un alt fenomen interesant este înmulţirea referirilor la câştigurile băneşti ale fotbaliştilor. Indiferent de unde s-ar pleca, ştim unde se va ajunge, atunci când vine vorba despre forbal. Câţi euroi ia cutare, cât câştigă acţionarii de pe urma lui şi altele asemenea.
Oamenii de fotbal sunt o altă categorie ridicată de mass media la rangul de oracole. Ei sunt vizibili zi de zi la televizor şi li se cere părerea nu doar despre fotbal. Treptat, ei devin nişte filozofi ai vieţii româneşti. Devin pe zi ce trece mai deştepţi şi mai spontani în replici. Gigi Becali este prototipul acestei interesante categorii de oameni bogaţi. El a intrat în politică şi, după cum ştim, la un moment dat, când echipa lui, Steaua, mergea bine, lăsa impresia că îl va detrona la primele alegeri pe Traian Băsescu.
Ce va urma? Dacă lucrurile se dezvoltă în ritmul actual, ştirile despre fotbalişti şi despre veniturile lor, vor deveni cele mai importante dintre toate. Vom afla mai întâi ce a mai declarat cutare acţionar de la clubul cutare şi de abia apoi despre ce catastrofe s-au mai întâmplat.